OMUL IN PLUS
4 februarie 2007La capitolul acesta sunt expert iar situatia mea este patologica. De la primul pas, dupa ce ies din apartament, ma simt in plus.
· Faptul ca o vecina grasa nu poate urca pe scari pana nu ajung eu pe palierul de jos ma face sa ma simt in plus. Nu m-am indoit niciodata de faptul ca ea are o parte din ea in plus. Sunt ferm convins ca eu sunt de vina, eu am iesit prea repede din lumea mea si stau in fata lumii ei. Poate ca am dreptate, am si eu 90 de kg, vrand-nevrand! Dar am si aproape 1,90m deci sunt…aproximativ binedistribuit.
· Ma urc in masina si ajung la prima intersectie cu prioritate de dreapta. Ma opresc desi am prioritate. Sunt in plus. omul in plus. Nu cred ca am fost niciodata omul in minus. Ce senzatie trebuie sa ai cand esti, omul lipsa!! "OMUL CARE NE TREBUIE", "OMUL LIPSA"- uite cateva slogane electorale bune. Copii la gadinita ar trebui sa raspunda la intrebarea celebra "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"- "Eu vleau sa fiu omul in minus"
· Trec pe la o Galeria de arta sa imi ridic banii pe cateva icoane vandute la Pasti. Directoarea e o scorpie care poarta ochelari anti-artisti. Adica lumina care ar trebui sa ajunga, reflectata de pe corpul nostru, la retina ei este respinsa de catre ochelari. Adica nu ma vede, nu a mai facut inventarul, contabilul a incurcat actele, vino
maine. "VINO
MAINE" poate fi si el un slogan politic.
· Trec si pe la Facultatea unde am terminat acum doi ani (nu am dat licenta) ca sa vad daca o sa organizeze in februarie anul viitor sesiune de licenta. Secretarele tocmai si-au achizitionat echipament de machiaj de la o distribuitoare Oriflame . Asa ca nu ma vad. Vad doar cateva riduri pe fetele lor. Si ce crezi ca mi se intampla? Devin pentru o secunda Omul Lipsa. Sunt tocmai omul de care are nevoie distribuitoarea Oriflame. "Nu vreti sa cumparati ceva pentru sotia dumneavoastra?" O secunda ma despartea de senzatia pe care mi-o dorisem atat! "Nu multumesc, i-am raspuns, vecina noastra de la parter este directoarea de la Oriflame asa ca sotia mea este aprovizionata tot timpul"
Nu demonstreaza toate astea ca sunt omul in plus? Si astea mi s-au intamplat doar ieri! Daca ar fi sa-mi povestea un an din viata as putea demonstra, fara tagada, existenta Omului In Plus. Veriga in plus din lantul vietii.
Modestia a devenit un lucru de blamat in aceste vremuri. Societatea ne-a demonstrat ca, in lupta pentru supravietuirea de orice fel, arogarea unor merite si calitati in plus e mai eficienta. Amestecul de modestie si timiditate (le intalnesti impreuna intotdeauna) este exploziv, iti spun eu! Dar nu pentru cei din jur; pentru cel ce le poarta in suflet. Mie mi s-a intamplat atunci cand am ajuns in Bucuresti in primul an de Facultate si cand nu imi gaseam nici un limbaj de comunicare cu cei din jur (…eram omul in plus…) sa devin din punctul lor de vedere arogant si infumurat. Banuiesc ca acesta era parerea lor in vreme ce eu imi vedeam linistit de timiditatea mea.
Timiditate care mi se trage de undeva de departe, dintr-un sat in care locuiau o mana de oameni.
MARK TWAIN
2 februarie 2007 "…mintea limpede si fericirea nu pot sta nicicum la un loc! Omul cu mintea-ntreaga n-are cum sa fie fericit fiindca pentru el viata-i adevarata si o vede cu ochii lui cat e de hidoasa.
Numai nebunii-s fericiti si nici ei toti. Cei cativa care-si inchipuie ca-s regi sau zei sunt fericiti."
DEPARTE SI SINGUR
1 februarie 2007 "…..departe si singur.
Ai dreptate, sunt un tren care lasa in urma trecutul indreptandu-se spre un capat de linie nesemnalizat corespunzator. Ai dreptate, duc cum mine lumea dar si lumea duce trenul cu ea. Care este atunci viteza adevarata a trenului?
Si Universul alearga si alearga atat de repede incat viteza trenului e nesemnificativa.
…..Studii de relativitate!
Dar in trenul care alearga prin noapte scenele de viata se repeta ca de pe o pelicula. Ai vazut vreodata un tren trecand in viteza prin fata ta? Este ca o pelicula cinematografica. Daca fiecare geam s-ar putea opri pentru 1/4 dintr-o secunda in fata noastra ni s-ar parea ca vedem aceeasi scena in miscare… Viata.
Una din fanteziile mele este sa fac dragoste intr-un tren in viteza, intr-o cuseta de clasa I, intr-o noapte cu luna.
Unul din cosmarele mele este ca merg cu un tren care trece peste prapastii adanci. Am visat acest vis de zeci de ori. Aproape ca imi amintesc drumul!
Crezi ca cele doua situatii se leaga? Sau poate fi o singura situatie! Doamne, ma descopar pe mine prin discutiile astea cu tine! Ma descopar prin tine, te descoperi prin mine/Revelatiile reciproce/ale aceluiasi vis. Descopar din nou ca pot fi poet, ca pot scrie o scrisoare neatrofiata.
Da, golesc lumea si o pun in mine, construiesc acolo o catedrala imensa. Am citit o carte foarte frumoasa despre Leonardo (Da Vinci nu Di Caprio) "Catedrala Amintirilor". Ti-o recomand. Toti ar trebui sa golim lumea si apoi sa o redam luminii. Lumea ar trebui recladita altfel, nu crezi!
Si peste asta, port in mine mai mult decat pot duce.
Ai dreptate, sunt un tren care lasa in urma trecutul indreptandu-se spre un capat de linie nesemnalizat corespunzator. Ai dreptate, duc cum mine lumea dar si lumea duce trenul cu ea. Care este atunci viteza adevarata a trenului?
Si Universul alearga si alearga atat de repede incat viteza trenului e nesemnificativa.
…..Studii de relativitate!
Dar in trenul care alearga prin noapte scenele de viata se repeta ca de pe o pelicula. Ai vazut vreodata un tren trecand in viteza prin fata ta? Este ca o pelicula cinematografica. Daca fiecare geam s-ar putea opri pentru 1/4 dintr-o secunda in fata noastra ni s-ar parea ca vedem aceeasi scena in miscare… Viata.
Una din fanteziile mele este sa fac dragoste intr-un tren in viteza, intr-o cuseta de clasa I, intr-o noapte cu luna.
Unul din cosmarele mele este ca merg cu un tren care trece peste prapastii adanci. Am visat acest vis de zeci de ori. Aproape ca imi amintesc drumul!
Crezi ca cele doua situatii se leaga? Sau poate fi o singura situatie! Doamne, ma descopar pe mine prin discutiile astea cu tine! Ma descopar prin tine, te descoperi prin mine/Revelatiile reciproce/ale aceluiasi vis. Descopar din nou ca pot fi poet, ca pot scrie o scrisoare neatrofiata.
Da, golesc lumea si o pun in mine, construiesc acolo o catedrala imensa. Am citit o carte foarte frumoasa despre Leonardo (Da Vinci nu Di Caprio) "Catedrala Amintirilor". Ti-o recomand. Toti ar trebui sa golim lumea si apoi sa o redam luminii. Lumea ar trebui recladita altfel, nu crezi!
Si peste asta, port in mine mai mult decat pot duce.
Asta este limita dintre normalitate si nebunie. Cei nebuni sunt cei care nu au mai putut duce lumea, amintirile, iubirile, durerile, soapte, lacrimile ce se adaugasera in ei. Are cineva o explicatie mai buna? Unde esti Freud , unde esti Jung sa mai pui cateva vagoane la trenul unora! Asta trebuie sa faca un psiholog. Sa mai adauge cateva vagoane pentru iubirea din noi si cateva cisterne pentru lacrimile noastre. Dar daca stim sa facem schim de vagoane nu avem nevoie de ei, nu-i asa?
"Da-mi te rog un vagon de zambet ca sa-ti dau un vagon de iubire"- doar atat ar trebui sa ne spunem.
Aveam si am o vorba, rastalmacire bineinteles: Vai de cel care are mai multa iubire decat poate da. Esti de acord?"
Aveam si am o vorba, rastalmacire bineinteles: Vai de cel care are mai multa iubire decat poate da. Esti de acord?"
BISERICA PRIVATA
21 noiembrie 2006
Astazi mi-a venit o idee…mda, nu e prima zi in care imi vin idei ciudate! Daca as avea un apartament in plus l-as transforma intr-o biserica privata…Ideea mi-a venit privind la toate icoanele mele, care erau agatate pe un singur perete la Halmagiu…
Si, in plus, mi-am adus aminte de un pasaj din Evanghelia dupa Matei care spune: " Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care este in ascuns, iti va rasplati tie. "
O biserica plina cu oamenii, femei, fete cu fuste scurte , machiate strident si parfumate, pline de bijuterii stralucitoare imi provoaca un sentiment de "discoteca"…Prefer, de o mie de ori, o biserica goala, sau un luminis in mijlocul padurii, o pestera intunecoasa. Acolo ma simt eu aproape de Dumnezeu… cred ca ma intelegeti! Dumnezeu nu e intr-o biserica, Dumnezeu este in fiecare…trebuie sa-l cauti in tine, in liniste, in intuneric…
De aceea cred ca as gasi oameni care sa-mi inchirieze capela…pentru a fi singur intr-o lume in care nu mai poti fi singur…
Eu nu pot sa imi imaginez un om care sa fuga de singuratate…singuratatea e cea care te dezvaluie…numai in singuratate esti pe deplin al tau, neimpartit, nesfarsit…
"O ora cu tine insuti"…ar fi sloganul afacerii…
De aceea cred ca as gasi oameni care sa-mi inchirieze capela…pentru a fi singur intr-o lume in care nu mai poti fi singur…
Eu nu pot sa imi imaginez un om care sa fuga de singuratate…singuratatea e cea care te dezvaluie…numai in singuratate esti pe deplin al tau, neimpartit, nesfarsit…
"O ora cu tine insuti"…ar fi sloganul afacerii…
Nu spunea oare Michelangelo, cel mai chinuit dintre artisti: "…de singur vei fi, al tau vei fi intotdeauna"…Sau a zis-o Leonardo!…
…despre chinul artistilor vorbim altadata…
SITUATIE DE CTR-Z
20 noiembrie 2006 Toti cei care lucreaza cu calculatorul stiu ce inseamna Ctr-Z, Undo
Inseamna ca poti repara una sau mai multe greseli anterioare revenind la momentul cand ceea ce faceai era perfect. Sau aproape perfect.
Inseamna ca poti repara una sau mai multe greseli anterioare revenind la momentul cand ceea ce faceai era perfect. Sau aproape perfect.
Ei bine, m-am trezit intr-o zi intr-o situatie de viata cand am vrut sa dau Ctr-Z! Am spus cuiva ceva ce nu trebuia spus sau am facut un gest nepotrivit. Nu mai pot da inapoi… Ctr-Z nu exista in viata reala chiar daca uneori traim cu impresia ca putem repara greselile, sa le carpim sau le reesapam si spunem ca sunt noi.
Si problema mea poate fi extinsa sociologic in mai multe directii. Una ar fi influenta lumii virtuale asupra existentei noastre… o lume in care scriem dar de fapt nu mai scriem, desenam dar de fapt nu mai desenam, iubim dar de fapt nu mai iubim, ne largim orizonturile dar ne inchidem in noi. Acumulam informatii dar ne ratacim in ele!
Si atunci ne miram ca iesind pe strada si vazand ceva ce nu ne place cautam telecomanda ca sa schimbam canalul!
Am scris un poem acum mult timp despre "ne…"
Cantec in N
Ne cautam, necautandu-ne,
ne sarutam, nesarutandu-ne.
ne intindem, neantinzandu-ne,
spre tainele neantelese nicicand,
ale neputintei nemernicului neant.
ne intindem, neantinzandu-ne,
spre tainele neantelese nicicand,
ale neputintei nemernicului neant.
Ne iubim, neiubindu-ne,
ne intindem, neantinzandu-ne,
ne dorim, nedorindu-ne,
sub necunoscutul necunoscut nicicand
de necunoscutii necunoscuti nebuni.
Ne atingem, neatigandu-ne,
ne zambim, nezambindu-ne,
ne inclinam, neinclinandu-ne,
numai noi, neancetat,
neantelesi nepamanteni
Nemuritori nebuni…
REZERVA DE METAFORE
20 noiembrie 2006
Pana pe la 20 si ceva de ani obisnuiam sa port la mine un carnetel in care notam metafore, asocieri ciudate de cuvinte. Inca mai am carnetelele acelea si le rasfoiesc cu uimire si acum. Privind "retroactiv" imi dau seama ca asta era un motiv serios pentru a nu imi face prieteni…sau prietene. Ma si vad intr-o situatie in care, fiind in mijlocul unui sarut, m-as fi oprit sa notez in carnetelul meu "Iunie- iulie/sarutul tau/ciresele coapte"…
Am fost intotdeauna in pana de cuvinte! Mi-ar fi placut sa am un cuvant de rezerva…"al cincilea cuvant"…! Cuvinte nespuse…" necuvinte " cum le zicea Nichita…
Ar fi frumos sa avem cuvinte nespuse! Cuvinte pe care nu le-am spus niciodata, pe care le pastram ca pe o comoara, infasurate frumos in ambalajul lor original. Ca pe o sticla de vin vechi pe care o deschidem doar la ocazii speciale sa rostim cuvantul doar atunci cand credem ca el poate fi rostit….Ce liniste ar fi daca lumea ar pretui cuvintele!
Sau… sa fie cuvinte pe care le spui doar o singura data in viata… cuvinte ce au fost TABU si au redevenit TABU imediat dupa ce au fost rostite….
Am fost intotdeauna in pana de cuvinte! Mi-ar fi placut sa am un cuvant de rezerva…"al cincilea cuvant"…! Cuvinte nespuse…" necuvinte " cum le zicea Nichita…
Ar fi frumos sa avem cuvinte nespuse! Cuvinte pe care nu le-am spus niciodata, pe care le pastram ca pe o comoara, infasurate frumos in ambalajul lor original. Ca pe o sticla de vin vechi pe care o deschidem doar la ocazii speciale sa rostim cuvantul doar atunci cand credem ca el poate fi rostit….Ce liniste ar fi daca lumea ar pretui cuvintele!
Sau… sa fie cuvinte pe care le spui doar o singura data in viata… cuvinte ce au fost TABU si au redevenit TABU imediat dupa ce au fost rostite….
CERCURILE RELATIONALE
15 noiembrie 2006
Zilele trecute am cunoscut pe cineva. Fapt divers, se poate spune! In fiecare zi cunoastem pe cineva…
Mi-am dat seama, insa, ca lumea mea nu mai e atat de mica! "Lumea mea" inseamna pentru mine oamenii pe care ii cunosc si care, la randul lor, cunosc alti oameni… Ati auzit de hi5, http://www.hi5.com/ ? E un site care are ca principiu faptul ca facandu-ti un nou prieten acesta aduce cu el inca 3 nivele de prieteni…In acceptiunea mea asta inseamna inca 3 cercuri relationale…. Mi-am reaminti, astfel, de un studiu facut de americani (expresia asta a devenit un laitmotiv…ati auzit de un studiu facut de papuasi?!)… In studiul asta se spune ca intre doi oameni de pe pamant exista doar maxim 7 verigi de cunoscuti…
Adica intre mine si Angelina Jolie sunt doar maxim 7 prieteni!!! Poate mai putini…!!! Si oricand as dori as putea face rost de adresa ei de mail…sau ID-ul ei de pe Yahoo Messenger…ha ha ha…:)) Ar trebui sa aiba asa ceva, nu credeti!?
Sa zicem ca asa este!… Lumea asta, din punctul meu de vedere, are doar 7 cercuri, in mijloc sunt eu iar, concentric, prietenii mei….! O lume fragila guvernata de Banca Favorurilor, a carui guvernator e Paolo Coelho… Un prieten e o entitate oarecum virtuala, are propriile cercuri relationale permanent in miscare, trebuie "intretinut"…o urare de sarbatori e un semn…un favor.
NOTA: "Banca Favorurilor" e un concept care apare in ultima carte a lui Coelho, "Zahir"…De fapt el spune ca a aparut intr-o carte a unui scriitor…american. Este o banca care nu lucreaza cu bani, lucreaza cu relatii…
"…Intr-o zi iti cer un serviciu, poti sa spui nu, dar stii ca imi esti dator. Vei face ce-ti cer, eu voi continua sa te ajut, ceilalti vor vedea ca esti o persoana loiala, vor face si ei depuneri in contul dumitale- alte relatii- pentru ca lumea asta e cladita din relatii, si asta-i tot. Si ei iti vor cere ceva intr-o zi, dumneata ii vei respecta si ajuta pe aceia ce te-au sprijinit, cu timpul te vei putea bizui pe toti, ii vei cunoaste pe cei care trebuie sa-i cunosti, iar influenta dumitale va creste pe zi ce trece."